Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții

#0 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2011-06-16 18:56:57 (301 săptămâni în urmă) - [Link]Top
În semiotică: Sens - Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic.

Care ar fi sensul vieții și cum îl definim? Subiectivitatea noțiunii a făcut ca până acum discuția să fie suficient de întortocheată pentru a nu putea ajunge la un numitor comun.

Dar e posibil să definim ”nivele”, paradigme de sens pentru însăși cuvântul ”sens”.

Orice opinie e binevenită, atâta timp cât e argumentată. Have fun.


Niște cuvinte pentru niște oameni.



Ce e fericirea?
Dacă sensul vieții îl definim ca ”de ce să existăm” păi toți există pentru a fi fericiți. Asta-i și ceea ce doresc, asta-i și ceea ce doresc. De ce de două ori? O dată pentru că asta simt oamenii, a doua pentru că sentimentul și ”dorința de a fi fericit” e modul în care oamenii există, e ceea ce face omul om.

Orice acțiune umană are ca scop final fericirea. Începând de la cel mai mic gest până la cel mai măreț din planuri - tot ceea ce facem ar trebui, în viziunea noastră, să ne facă fericiți. Și nu doar pentru că vrem să fim fericiți, dar pentru că nu putem să nu vrem asta. Așa existăm: mergând spre fericire în fiecare clipă, chiar dacă nu ne dăm seama de asta, conștient. Același fenomen - două paradigme, două puncte de vedere diferite.

Ce e fericirea?
ÎnchideЗакрыть

Putem controla voința?
Conform dex-ului, fericirea e o stare de mulțumire intensă și deplină. Să presupunem că mulțumirea înseamnă că nu mai dorim nimic, că avem tot ce ne-am dorit vreodată.

Și dacă definiția, pe cât de arbitrară, poate fi considerată obiectivă (anume întrucât arbitrară), modurile în care se realizează fericirea fiecărei persoane sunt foarte diferite și depind strict de persoană.

Viziunile persoanei alterează drastic concepția subiectivă a fericirii. Viziunile în sine depind de experiență iar experiența e un lanț de cauze și efecte asupra cărora nu prea avem control. Când dorim ceva o facem indipendent de dorința de a dori iar uneori chiar și indipendent de facultatea rațională.

Fiecare pas din trecut e un pas spre viitor, toate alegerile și toate acțiunile ne-au făcut ceea ce suntem, și tot ceea ce vom face mâine va defini viitorul zilei de poimâine. Și chiar dacă prima impresie ar fi că noi de fapt ne putem controla viața, cine ne controlează alegerile? De ce alegem alb și nu negru, de ce ceaiul și nu cafeaua, înghețata cu ciocolată în locul celei cu vanilie? Unde are început lanțul de dorințe care leagă trecutul, de la începutul realității, și viitorul, de la sfârșitul său?

Putem controla voința?
ÎnchideЗакрыть

Există binele și răul?
Pe cât de banal nu ar părea, voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, doar că ontologic, cum explicăm originile acesteia? De ce dorim?

Uneori vedem ceva și dorim asta, alteori nu. Fiecare persoană acționează, ”trăiește”, face ceva pentru că vrea ceva. Același Schopenhauer spuse că ”voința” e entitatea primordială, fundamentul realității.

La nivel practic, asta se articulează într-un sistem suficient de complex (mă rog, în raport cu noi) pe care noi îl numim ”societate” și ”civilizație umană”. Dar tocmai din aceste motive, din cauza aceste complexități la mai multe nivele, oamenii trăiesc într-o lume de conflict: cu natura, cu alți oameni, cu ei înșiși. Fiecare om are o scară de valori și în propriul lor sistem ideologic această scară are valență absolută. Dar înafara acestui sistem?

Există binele și răul?
ÎnchideЗакрыть

Suntem oare liberi să alegem?
Binele și răul există. Și atunci de ce nu putem stabili niște criterii absolute și gata? Ei bine, pentru că fiecare persoană are opinii, și atunci când spunem ”opinii” noi de fapt vrem să spunem ”paradigme”.

Binele și răul sunt valori relative în raport cu paradigme diferite, dar absolute în oricare din ele. Dacă individul cunoaște puține - acele puține, indiferent de cantitate și calitate, reprezintă totalitatea viziunii lumii sale. Orice idee nouă o să fie comparată și analizată în raport cu sistemul ideologic deja prezent, pentru că așa funcționează mintea umană.

Deseori se spune că cei care fac rău nu cred că fac rău. Și asta la mai multe nivele. În absolut nu există nici o regulă morală, dar ele există în raport cu ideile unei societăți, unei comunități sau a unui individ. Pedofilia a fost mereu demonizată la maxim și totuși e practicată chiar și de acei preoți. Și atunci? Ei bine, ei își dau seama că social asta e ”rău”, dar în paradigma lor (care conține nu numai niște reguli arbitrare, dar și totalitatea sentimentelor, emoțiilor și a voinței (!) ) asta nu-i chiar atât de rău. Probabil chiar e bine. Voința umană ne ghidează spre plăcere, indiferent de care ar fi forma ei.

Suntem oare liberi să alegem?
ÎnchideЗакрыть

Ce e omul de fapt?
Și iar, răspunsul e ”da și nu” în același moment. Libertatea de a alege există ca noțiune la un nivel de pur uman, în înțelegerea comună a sensului. Problemele apar atunci când încercăm să dăm o definiție complet obiectivă și potențial absolută.

Una din cele mai fundamentale legi a realității* e cauzalitatea. De la început și până la sfârșit, totul are o cauză și toate cauzele au un efect. Sigur, oamenii nu mereu sunt capabili să cunoască cauzele și efectele, de aia noi încă explorăm realitatea. În trecut, multe fenomene erau inexplicabile din cauza lipsei de cunoștințe și oamenii le băgau pe toate într-o cutie mare de ”se întâmplă pentru că așa trebuie/așa vrea o oarecare divinitate”.

Oamenii, fiind supuși cauzalității, nu pot de fapt să aleagă. Desigur, depinde de ce stabilim noi că înseamnă ”a alege”, dar chiar și la nivel intuitiv, a alege între două opțiuni înseamnă a acționa în direcția unui anumit rezultat, nu și în direcția altuia. Multe din legile sociale și nu numai presupun că această acțiune e complet independentă de oricare alți factori, pe când asta-i evident greșit.

Când alegem întotdeauna suntem condiționați de propria experiență și de alți factori pe care noi de fapt nu-i putem controla, precum voința, propria condiție biologică, fiziologică, teritorială, socială, etc. Orice alegere o să fie doar consecința necesară a unei mulțimi de factori pe care noi pur și simplu nu reușim să-i cunoaștem și/sau înțelegem.

Și atunci, ce e omul de fapt?
*revenim la concepția realității mai târziu
ÎnchideЗакрыть

Ce reprezintă conștiința?
Nu e ușor să definim umanul. O putem face iarăși, la mai multe nivele, fizic, chimic, biologic, psihologic, social, existențial ș.a.m.d. Ca criteriu inițial (pentru moment), stabilim că toate fenomenele psihologice depind de starea biochimică a sistemului-organism, în particular a creierului. Organismul e în stare să capteze semnale din extern, și să le unească într-o unică schemă care reprezintă conștiința și experiența lumii în timp real (aproape în timp real).

Dar cum am menționat deja, semnalele, elaborarea lor, criteriile elaborării și output-ul sistemului sunt fenomene legate de cauzalitate: au loc anumite reacții chimice, iar la nivel mai profund anumite fluctuații în câmpurile de forțe care, în ansamblu, generează ceea ce noi numim ”conștiință” și mai ales ”conștiință de sine”.

Complexitatea acestor interacțiuni permite ca sistemul să ”țină minte” și să ”elaboreze” conform unui algoritm propriu, apărut și evoluat în mod natural, anumite seturi de fluctuații în aceleași câmpuri de forțe: putem capta fotoni într-un anumit interval (destul de redus) de frecvență, putem simți prezența anumitor forțe cu o anumită intensitate când atingem obiectele, putem ști dacă sunt sau nu prezente anumite molecule în jur (gust, miros), etc.

Și atunci, ce e omul? O ”piatră cu creier”, un ghemotoc de materie care nu-i, fundamental, chiar atât de diferit de oricare altul? Ei bine, și da și nu. ”Conștiința” se percepe pe sine nu din punctul de vedere a universului, dar din punctul de vedere propriu. E absolut natural că în sistemul ”conștiință” la nivel psihologic totul să aibă o valoare foarte diferită de aia pe care o are baza fizică a sistemului, din simplul motiv că noi folosim alte instrumente (mintale) pentru a descrie partea fizică de cele pe care le folosim pentru a simți lumea: când descriem (nu în ultimul rând în mod matematic) un fenomen - acesta nu-i simțit de conștiință ca fiind parte din lumea fizică/materială în timp real și care poate fi perceput direct. Conștiința creează modele, iar modelele nu-s realitatea, ci reprezintă realitatea, îs integrate în viziunea conștiinței în așa mod încât asta să poată înțelege realitatea fără a o simți direct la nivel fizic. Modelele îs reale în conștiință, nu în materia externă conștiinței.

Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit?
ÎnchideЗакрыть

Editat de către Wallachiel la 2016-12-25 19:52:13

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 236 237 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247
<< Precedenta      Următoarea >>

#6101 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-04-20 19:05:47 (48 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Conform dex-ului, fericirea e o stare de mulțumire intensă și deplină. Să presupunem că mulțumirea înseamnă că nu mai dorim nimic, că avem tot ce ne-am dorit vreodată.

Și dacă definiția, pe cât de arbitrară, poate fi considerată obiectivă (anume întrucât arbitrară), modurile în care se realizează fericirea fiecărei persoane sunt foarte diferite și depind strict de persoană.

Viziunile persoanei alterează drastic concepția subiectivă a fericirii. Viziunile în sine depind de experiență iar experiența e un lanț de cauze și efecte asupra cărora nu prea avem control. Când dorim ceva o facem indipendent de dorința de a dori iar uneori chiar și indipendent de facultatea rațională.

Putem controla voința?
#6102 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-04-23 15:16:33 (48 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Pe cât de banal nu ar părea, voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, doar că ontologic, cum explicăm originile acesteia?

Uneori vedem ceva și dorim asta, alteori nu. Fiecare persoană acționează, ”trăiește”, face ceva pentru că vrea ceva. Același Schopenhauer spuse că ”voința” e entitatea primordială, fundamentul realității.

La nivel practic, asta se articulează într-un sistem suficient de complex (mă rog, în raport cu noi) pe care noi îl numim ”societate” și ”civilizație umană”. Dar tocmai din aceste motive, din cauza aceste complexități la mai multe nivele, oamenii trăiesc într-o lume de conflict: cu natura, cu alți oameni, cu ei înșiși. Fiecare om are o scară de valori și în propriul lor sistem ideologic această scară are valență absolută.

Există binele și răul?

Editat de către Wallachiel la 2016-04-24 00:20:37

#6103 by Anarhistul (User) at 2016-04-23 16:16:56 (48 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6102 Wallachiel, "... voința de fapt nu poate fi controlată. De fapt, noi acționăm în baza la ”propria” voință, ..." - uneori faci lucruri contrar propriei dorințe: mulți oameni lucrează zilnic ani de zile la joburi care nu le plac. Alții, cu pistolul la tâmplă fac anumite lucruri care nu ar fi fost făcute altfel. Voința poate fi supusă, inhibată, ignorată, modificată, anulată și uitată.
#6104 by DarkayN («Интриги. Хаос. Мыло.») at 2016-04-24 16:19:11 (48 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6103 Anarhistul, Ceea ce spui tu de facto este doar o iluzie, voința nu poate fi supusă, ea nu este rațională și este lipsită de scop. Voința este aspirație către ceva, dar ea este orarbă și dacă oamenii fac multe lucruri contrar propriilor dorințe asta nu înseamnă ca e cotrar și voinței însăși, fiindcă pe ea n-o interesează soarta individului, ci soarta speciei.

#6103 Anarhistul, "... inhibată ..." - Negarea voinței, deși eu consider că e imposibil să facem asta până la capăt, totuși Schopenhauer spune că negarea ei ar fi posibilă odată cu adevărata negarea a voinței de vitață, când omul se intoarce împotriva manifestării specifice a voinței de viață ce se regăsește în persoana sa. Astfel omul încetează, pe cât posibil, să aspire la scopurile sale egoiste, încetează să evite suferința sau să caute plăcerea, încetează să dorească continuarea speciei sau orice gratificare sexuală - omul disprețueste acea parte volitivă a naturii care este el insusi si se retrage din intendificarea sa

#6102 Wallachiel, "... Există binele și răul? ..." - Păi există răul și binele, dar e relativ și e doar uman, o creație a intelectului la fel ca și Dumnezeu, un sistem ce a permis evoluția speciei umane, de altfel ne-am fi omorât demult unii pe alții.
#6105 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-04-27 14:26:36 (47 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Binele și răul există. Și atunci de ce nu putem stabili niște criterii absolute și gata? Ei bine, pentru că fiecare persoană are opinii, și atunci când spunem ”opinii” noi de fapt vrem să spunem ”paradigme”.

Binele și răul sunt valori relative în raport cu paradigme diferite, dar absolute în oricare din ele. Dacă individul cunoaște puține - acele puține, indiferent de cantitate și calitate, reprezintă totalitatea viziunii lumii sale. Orice idee nouă o să fie comparată și analizată în raport cu sistemul ideologic deja prezent, pentru că așa funcționează mintea umană.

Deseori se spune că cei care fac rău nu cred că fac rău. Și asta la mai multe nivele. În absolut nu există nici o regulă morală, dar ele există în raport cu ideile unei societăți, unei comunități sau a unui individ. Pedofilia e dintotdeauna demonizată la maxim și totuși e practicată chiar și de acei preoți. Și atunci? Ei bine, ei își dau seama că social asta e ”rău”, dar în paradigma lor (care conține nu numai niște reguli arbitrare, dar și totalitatea sentimentelor, emoțiilor și a voinței (!) ) asta nu-i chiar atât de rău. Probabil chiar e bine. Voința umană ne ghidează spre plăcere, indiferent de care ar fi forma ei.

Suntem oare liberi să alegem?
#6106 by Anarhistul (User) at 2016-04-27 15:22:49 (47 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6104 DarkayN, "... Ceea ce spui tu de facto este doar o iluzie, voința nu poate fi supusă, ea nu este rațională și este lipsită de scop. Voința este aspirație către ceva, dar ea este orarbă și dacă oamenii fac multe lucruri contrar propriilor dorințe asta nu înseamnă ca e cotrar și voinței însăși, fiindcă pe ea n-o interesează soarta individului, ci soarta speciei. ..." - ok, deci voința ar ține mai mult de instinct și pofte. Într-adevăr, strict pe ea e mai greu s-o controlezi și s-o modifici. Dar rațiunea umană și circumstanțele încunjurătoare te pot face să acționezi contrar propriei voințe, chiar și pe durate foarte și foarte îndelungate de timp.
#6107 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-05-02 23:18:08 (47 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Și iar, răspunsul e ”da și nu” în același moment. Libertatea de a alege există ca noțiune la un nivel de pur uman, în înțelegerea comună a sensului. Problemele apar atunci când încercăm să dăm o definiție complet obiectivă și potențial absolută.

Una din cele mai fundamentale legi a realității* e cauzalitatea. De la început și până la sfârșit, totul are o cauză și toate cauzele au un efect. Sigur, oamenii nu mereu sunt capabili să cunoască cauzele și efectele, de aia noi încă explorăm realitatea. În trecut, multe fenomene erau inexplicabile din cauza lipsei de cunoștințe și oamenii le băgau pe toate într-o cutie mare de ”se întâmplă pentru că așa trebuie/așa vrea o oarecare divinitate”.

Oamenii, fiind supuși cauzalității, nu pot de fapt să aleagă. Desigur, depinde de ce stabilim noi că înseamnă ”a alege”, dar chiar și la nivel intuitiv, a alege între două opțiuni înseamnă a acționa în direcția unui anumit rezultat, nu și în direcția altuia. Multe din legile sociale și nu numai presupun că această acțiune e complet independentă de oricare alți factori, pe când asta-i evident greșit.

Când alegem întotdeauna suntem condiționați de propria experiență și de alți factori pe care noi de fapt nu-i putem controla, precum voința, propria condiție biologică, fiziologică, teritorială, socială, etc. Orice alegere o să fie doar consecința necesară a unei mulțimi de factori pe care noi pur și simplu nu reușim să-i cunoaștem și/sau înțelegem.

Și atunci, ce e omul de fapt?
#6108 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-05-05 22:32:16 (46 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Nu e ușor să definim umanul. O putem face iarăși, la mai multe nivele, fizic, chimic, biologic, psihologic, social, existențial ș.a.m.d. Ca criteriu inițial (pentru moment), stabilim că toate fenomenele psihologice depind de starea biochimică a sistemului-organism, în particular a creierului. Organismul e în stare să capteze semnale din extern, și să le unească într-o unică schemă care reprezintă conștiința și experiența lumii în timp real (aproape în timp real).

Dar cum am menționat deja, semnalele, elaborarea lor, criteriile elaborării și output-ul sistemului sunt fenomene legate de cauzalitate: au loc anumite reacții chimice, iar la nivel mai profund anumite fluctuații în câmpurile de forțe care, în ansamblu, generează ceea ce noi numim ”conștiință” și mai ales ”conștiință de sine”.

Complexitatea acestor interacțiuni permite ca sistemul să ”țină minte” și să ”elaboreze” conform unui algoritm propriu, apărut și evoluat în mod natural, anumite seturi de fluctuații în aceleași câmpuri de forțe: putem capta fotoni într-un anumit interval (destul de redus) de frecvență, putem simți prezența anumitor forțe cu o anumită intensitate când atingem obiectele, putem ști dacă sunt sau nu prezente anumite molecule în jur (gust, miros), etc.

Și atunci, ce e omul? O ”piatră cu creier”, un ghemotoc de materie care nu-i, fundamental, chiar atât de diferit de oricare altul? Ei bine, și da și nu. ”Conștiința” se percepe pe sine nu din punctul de vedere a universului, dar din punctul de vedere propriu. E absolut natural că în sistemul ”conștiință” la nivel psihologic totul să aibă o valoare foarte diferită de aia pe care o are baza fizică a sistemului, din simplul motiv că noi folosim alte instrumente (mintale) pentru a descrie partea fizică de cele pe care le folosim pentru a simți lumea: când descriem (nu în ultimul rând în mod matematic) un fenomen - acesta nu-i simțit de conștiință ca fiind parte din lumea fizică/materială în timp real și care poate fi perceput direct. Conștiința creează modele, iar modelele nu-s realitatea, ci reprezintă realitatea, îs integrate în viziunea conștiinței în așa mod încât asta să poată înțelege realitatea fără a o simți direct la nivel fizic. Modelele îs reale în conștiință, nu în materia externă conștiinței.

Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit?
#6109 by disk52x (king_lion the best) at 2016-12-21 20:41:47 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6108 Wallachiel, "... Dar ce reprezintă conștiința dintr-un punct de vedere diferit decât cel propriu, obișnuit? ..." - hai, e timpul sa raspunzi si la asta
#6110 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-22 17:53:14 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6109 disk52x, :lol: Te plictisești? :smirk:
#6111 by Infusion (A game of Life and Death) at 2016-12-22 17:58:37 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
mmmm, mi-o fost dor

"nu"
#6112 by Anarhistul (User) at 2016-12-22 18:36:36 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6110 Wallachiel, te-o luat prin surpindere, așă-i?:D Nici 33 de săptămâni nu trecuseră și ai fost invitat să-ți dezvolți gândul )
#6113 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-25 19:52:49 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Mic update în primele spoilere din #0.


Chiar mi-i interesant, în atâția ani...nimeni nu a căutat ceva răspunsuri? Nimeni nu e curios?
#6114 by Infusion (A game of Life and Death) at 2016-12-25 20:21:03 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6113 Wallachiel, dap și numaidecât toți care-s curioși treb s vinî pi tmd să caute răspuns? kek

life goes on
#6115 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-25 20:24:50 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6114 Infusion, Am zis eu asta? Știam că erau persoane pe aici, de aia întreb.

Viața continuă și mereu fără rost. Interesant)
#6116 by Infusion (A game of Life and Death) at 2016-12-25 20:28:37 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6115 Wallachiel, "... Viața continuă și mereu fără rost. ..." - stop stop stop, da parcî am rămas la așeeia cî noi dăm sens vieții noastre, sau realitatea s-o schimbat?
#6117 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-25 20:30:54 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6116 Infusion, Sigur, evident că așa și este. Din punctul de vedere cotidian) Există și altele.
#6118 by Infusion (A game of Life and Death) at 2016-12-25 20:44:55 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#0 Wallachiel, "... voința de fapt nu poate fi controlată ..." - Am vrut sî-mi iau un mob nou (pixel), dar foarti tari, și la un moment dat am zis da nafiga mie el dacî costî așa scump ș nici designul nu tari rupe, mă mulțumesc ș cu prezentul. Sau poate nu. Dilemî.
#6119 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-25 20:57:50 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6118 Infusion, ideea e că tu încurci ”voința” cu ”efectul voinței”.

Voința nu e ”să nu cumperi mob nou” ci ”nafiga nie mob nou” și tot restul. )

Și cine a decis că trebuie să vrei să simți/gândești/vrei asta?
#6120 by Infusion (A game of Life and Death) at 2016-12-25 21:07:38 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6119 Wallachiel, probabil înțălejim diferit termenul voință.

#6119 Wallachiel, "... Și cine a decis că trebuie să vrei să simți/gândești/vrei asta? ..." - hmm hz comaniile de marketing, ads
#6121 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-25 21:09:38 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6120 Infusion, "... probabil ..." - Probabil.
#6122 by Infusion (A game of Life and Death) at 2016-12-26 03:30:59 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6121 Wallachiel, "... Probabil ..." - Chiar ș acest termen. Cum poț defini realitatea dacî aceleaș cuvinti au sens diferit pentru oameni. Nu e di mirare de și oamenii nu s-inteleg, dacî limbajul in sine este abstract.
#6123 by HellenR ( ) at 2016-12-26 05:18:53 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6118 Infusion, "... Am vrut sî-mi iau un mob nou (pixel), dar foarti tari, și la un moment dat am zis da nafiga mie el dacî costî așa scump ș nici designul nu tari rupe, mă mulțumesc ș cu prezentul. Sau poate nu. Dilemî. ..." - doar dorinta trecatoare, care nu iti va imbunatati viata cu nimic)
#6124 by Wallachiel (Castle of Dreams: Sleeping Garden) at 2016-12-26 13:13:18 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6122 Infusion, Problema nu-i doar în definiții, dar și în definiții. Problema-i că la baza definițiilor stă un fenomen pe care noi încă nu-l cunoaștem: cunoașterea.
#6125 by Anarhistul (User) at 2016-12-26 16:51:48 (13 săptămâni în urmă) - [Link]Top
#6124 Wallachiel, "... la baza definițiilor stă ..." - modul în care noi percepem lucrurile

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 236 237 238 239 240 241 242 243 244 245 246 247
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Paranormal > Смысл жизни / Sensul Vieții


Navigare rapidă:


Schimbul de informație este realizat de către utilizatorii siteului. Acest site este bazat pe voluntariat, de la utilizatori pentru utilizatori. Întregul text privind regulile şi condiţiile de utilizare a TORRENTS.MD poate fi găsit aici.
Sharing is caring.